Monty Python's Flying Circus

Doua scenete amuzante :) din cadrul show-ului TV Monty Python's Flying Circus, creat de catre grupul britanic de actori de comedie Monty Python la inceputul anilor '70:

Antiteza...

... Dintre Viata si moarte.



Sau despre felul in care isi deplange un pom verde - viu - confratii morti.
Cu ramurile plecate, cufundat intr-o tacere resemnata...
Neclintit. Demn, calm. Poti sa-i simti totusi durerea daca ii privesti cu atentie pozitia ramurilor.

Iar fosnetul frunzelor ii tine loc de lacrimi.

Curcubeie...

Si iata ca Bucurestiul se prezinta totusi si in culori...
trebuie doar sa ai ochi sa le vezi...
si eventual un aparat foto cu ajutorul caruia sa le imortalizezi...

Trei intr-o barca (fara patruped), 2 intr-o hidrobicicleta, unul pe-o bicicleta

Furtuna afara, furtuna in adevaratul sens al cuvantului! Rupere de nori violenta transformata in cadere monotona, bacoviana de stropi ce se lovesc cadentat de geamuri. Ce tact adorabil! Ce muzica incantatoare imi gadila urechile dupa perioada asta de canicula insuportabila!
Si ce ora potrivita pentru o furtuna! Ora la care stau relaxata in pat, cu laptop-ul in brate si n-am chef decat sa scriu. Sa produc ceva. Si asta fac... sort of :D
O sa incerc in consecinta chiar sa tastez in mod stangaci cate ceva; ceva legat de... ummm... mijloace de transport (pretty random, I know!). Am fost in ultima perioada in cautarea unui mijloc de transport interesant in Bucuresti. Tinand cont de faptul ca atat weekend-ul trecut, cat si weekend-ul care tocmai se scurge am fost tintuita in Bucuresti, am cautat sa imi petrec timpul in minunata capitala gri intr-un mod cat mai interesant. Voi enumera in cele ce urmeaza 3 dintre mijloacele de transport testate de mine in ultima perioada (voi exclude Metrorex-ul, RATB-ul, respectiv masinile personale ale amicilor mei):
1) Barca: Exact, ca in titlu, trei intr-o barca (fara patrupedul Montmorency). Cost total: 5 lei de persoana (15 lei per ambarcatiune) pe ora. Timp total de navigatie: o ora. Locatie: gradina Cismigiu. Activitati de baza (vorbesc din punctul meu de vedere, am vrut sa-mi asum rol de vaslas):
- vaslit
- carmit (intr-un mod mai mult sau mai putin reusit)
- transpirat
- avertizat ratele aflate in zone adiacente noua legat de posibilitatea ca acestea sa intre in coliziune directa cu ambarcatiunea noastra (am avut probleme la capitolul asta, ar fi servit in mod ideal acestui scop prezenta unui latrator in barca - imediat s-ar fi facut ordine pe lac)
2) Hidrobicicleta - 2 intr-o hidrobicicleta. Cost total: 7.5 lei de persoana (15 lei per ambarcatiune) pe ora. Timp total de navigatie: o ora. Locatie: gradina Cismigiu. Activitati de baza:
- pedalat (putin cam neinteresanta partea asta...)
- carmit (intr-un mod mai mult sau mai putin reusit)
3) Bicicleta - unul pe bicicleta. Da, exact, doar eu. Cost total: 0 lei de persoana (program de bike sharing gratuit :) ) per inchiriere. Timp total de inchiriere: doua ore. Locatie: pacul Tineretului. Activitati de baza:
- interval de timp: 0 minute - 100 de minute de la inchiriere:
* mers pe langa bicileta
* injurat bicicleta (intr-un mod cat se poate de delicat si lady-like, desigur)
* cerut scuze bicicletei
* incercat sa discut frumos cu bicicleta, sa-i explic ca mi-ar face deosebit de mare placere sa o pot folosi ca mijloc de deplasare
* cazut de pe bicicleta (razbunarea bicicletei... muhahaha!!!X( )
- interval de timp: 100 de minute - 120 de minute de la inchiriere:
* ajuns la o intelegere cu bicicleta
* reusit o pseudo-pedalare, respectiv o pseudo-mentinere a directiei (de fapt eu sunt destul de mandra de mine: Yupeee, am reusit!!! :D )
In fine, mai trebuie sa negociez cu bicicletele... fie cu Roberta (i-am pus deja nume...) fie cu alta, desi mi-ar parea destul de rau sa o tradez pe Roberta :( (ne-am atasat destul de mult una de alta). Oricum, viitorul suna bine...

Bucuresti. Le petit Paris. Bucuresteni. Alea, alea...

Da!, am buletin de Bucuresti. Si Nu!, nu sunt mandra de asta.

Nu ma simt ca fiind cu adevarat bucuresteanca, mi-e greu sa inspir aerul poluat de Bucuresti, mi-e greu sa supravietuiesc vara atunci cand tot betonul din jurul meu inmagazineaza cu ura si cu nesat caldura si radiaza la randul sau caldura inapoi in mediu treptat, treptat, incet, dar sigur si parca cu si mai multa ura. Iar eu simt ca ma sufoc, simt ca ma topesc, simt ca vreau sa ma ascund undeva sub o piatra la umbra si sa ies de acolo doar atunci cand or incepe sa cada ploile reci de toamna.

Nu vreau sa vad blocuri gri, drumuri gri, oameni gri sau case gri... Nu vreau ca tot ceea ce ma inconjoara sa se scalde-n gri. Si ceea ce este cel mai important, nu vreau ca eu sa devin gri! Si parca uneori simt ca ritmul de viata impus de aceasta minunata metropola estompeaza mai devreme sau mai tarziu toate culorile, nuantele, ducand inevitabil catre ceva plat, tern, gol, gri...

Asa vad eu Bucurestiul, gri.

Cu toate acestea, in aceasta capitala gri te poti lovi (din pacate mult prea adesea) de niste specimente pestrite.

Ma plimbam frumusel impreuna cu o prietena printre blocurile gri, cand la un moment dat am ajuns la o trecere de pietoni. Ne-am asigurat, masina care mergea pe prima banda din partea dreapta a oprit, iar noi am inceput sa travesam. Pe banda a doua circula cu viteza un autovehicul (iar cand zic viteza! vreau sa spun ca soferul autovehicolului respectiv probabil a ratat lectia de legislatie unde se specifica valoarea vitezei maxime de deplasare admise pentru autovehicule in mediul urban). Vazandu-ne, respectivul individ s-a hotarat intr-un final tragi-comic ca nu are sens sa ne spulbere pe amandoua de carosabil (dar vai!, si-ar fi putut indoi bara din fata) si a incetinit. Scartait de roti, nervi, injuraturi smulse printre dinti! Tot el era revoltat!

In fine, lasand toate astea la o parte... Nu asta m-a deranjat cel mai tare. Cel mai tare m-a deranjat faptul ca eu am fost incapabila sa reactionez. Toata situatia mi s-a parut atat de penibila, atat de ridicola incat am fost incapabila sa scot cel mai mic sunet. Sa ripostez in vreun fel. Sa-i zic "Bai, tu unde ai invatat sa conduci?". Sau macar sa-i arat degetul din mijloc. Nu, spre rusinea mea nu as putea spune ca am actionat pasiv pentru a nu ma cobori la nivelul lui. Am actionat pasiv pentru ca nu am putut sa-mi revin si sa trec peste ridicolul situatiei.

Si asta a fost tot.

Inca un blog... De parca nu existau deja suficient de multe bloguri!

De ce inca unul? Si mai ales de ce unul scris de mine? Of all the people?!

Raspunsul e simplu! Pentru ca pot. D-aia. Sac. Si nu cred ca trebuie sa zic nimic mai mult. De ce m-as justifica? Si mai ales in fata cui, tinand cont de faptul ca pe moment doar eu lucrez la maretul blog si probabil ca doar eu il citesc? (poate ca totusi in curand or sa-l citeasca de asemenea inca vreo 2 - 3 suflete chinuite ca urmare a rugamintilor mele insistente :D - "Te rog Xulescu, te implor, citeste-mi si mie blog-ul!!! :((" )

Asa... divaghez... Deci: Pe principiul "sa vorbeasca si nea Ion, ca si el e om" am inceput si eu un blog. Ca vorba aia, nu ma cheama Ion, dar ar putea sa ma cheme la fel de bine si Ion. De fapt, pentru a ilustra si mai clar ce-am avut de spus in cadrul acestui minunat prim post (adica nimic :D ) voi incheia la modul urmator:

Acesta a fost primul meu post. Un post despre nimic.

Cu drag,
Ion.